Profesorul - Charlotte Bronte

Daca as putea sa ma opresc din ascultat Clowns,ar exista posibilitatea de a-mi veni vreo idee despre cum sa incep acest post,dar cat ma gandesc eu aicea deja am scris un cuvant de inceput.
Ma simt intr-un carusel care se inverte prea repete,pasajele de pian sunt de vina.
Am terminat "Profesorul" si ma gandeam sa insir cateva cuvinte aici,nu neaparat despre aceasta lectura,ci si generalitati.
In primul si in primul rand,gasind din intamplare cartea in librarie si renuntand la orice fel de lectura de moment pentru scurta reincursiune in literatura clasica engleza pentru a o citi,mi-am dat seama cat de mult imi lipseau cartile lui Charlotte Bronte.Cat de mult simteam lipsa acelui stil,a subiectelor bineinteles,dar fara sa-mi dau seama.Astfel la lecturarea acestui volum abia tradus am simtit o anumite revigorare interioara si o transmitere de stare de bine destul de puternica incat sa trec cu vederea orele de dormit la pranz de ieri si limitand per total somnul meu de noapte la doar 5 ore(!!!!).


Intotdeauna am adorat la Bronte(nu conteaza care) faptul ca nu idealiza personajele centrale cum fac romanticii ,ci din contra,personajele sunt mediocre prin aspectul fizic,de cele mai multe ori neatragatoare pentru o masa mare de "masculi feroce" care cu siguranta ar fi batute de cele cu aspecte angelic,idealizate,reduse stric la dependenta de rasa ariana,care stranesc pur si simplu greata de la atata frumusete,gratie,bunatate,curatenie sufleteasca(desi asta se mentine si la Bronte prin natura ei conservationista ,fiind totusi,desi un extrem de bun critic si portretist,un adept al puritatii interioare,respingand vehement josniciile si lipsa de virtuti). - (nota: Asta inseamna ca trebuie sa citesc neaparat cat de repede pot si un Zola,ca sa ma trezesc din amorteala de tot).Asadar,personajele bronteiste nu te lasa masca cu frumusetea lor ci mai degraba suprind prin personalitate si carater,prin actiuni si mod de gandire,sunt personaje superioare,ce razbesc prin forte proprii atat pe plan profesional cat si,bineinteles,pe cel emotional. Poate imi plac caci ma completeaza,stiindu-ma din fire o lenesa si o delasatoare ,desi imi dau silinta sa trag cu dintii de principiile mele.

In ceea ce priveste continutul romanului,nu vreau sa detaliez gandindu-ma ca mai sunt doritori,mai ales ca recomand aceasta carte cu caldura,dar nu celor ce nu sunt familiarizati cu scriitoarea.Nu neaparat din motivele invocate pe spatele cartii,ce sustin sus si tare ca nu e cel mai bun roman a lui Bronte ,ca e mai mult unul experimental,ce face parte din lucrarile de debut etc.Motivul pentru care nu-l recomand ca prima lectura,survine mai mult din parerea mea ca nu toata lumea aleagra dupa stil,ci si dupa continut.Pentru ca un roman genial ca "Jane Eyre" sau masiv si complex ca "Villette" ar impresiona mai mult decat unul care se remarca mai mult prin stil(subiectul - no comment).
As spune mai mult ca(si acum ma adresez cunoscatorilor operei scriitoarei) ca acest roman este creat dupa reteta,care e usor de descoperit pentru un ochi format in ceea ce priveste brontecita (in traducere : cu care tip ramane tipa,care e ala/aia care baga zazanie etc) si mai e si cat se poate de predictibil..

In frenezia cititului,nu am selectat multe citate,caci "ma grabeam" ,dar stiu ca m-a speriat modul in care punea in lumina statutul "fetelor batrane" (o lumina cat se poate de proasta) opunandu-se total acestui concept.Eu nu prea imi aduc aminte sa fi auzite asemenea critici ale acestui statut in celelalte operele ale sale,si chiar m-a suparat modul dezaprobator in care prezenta acest aspect.adica,char sunt si parti bune.de ce era ea oare asa de radicala?stiu ce credeti : ca am sa continui dand-o de exemplu pe ea ,care a ramas domnisoara pana la cei 39 de ani ai sai,cand s-a stins din viata.Dar SHOK SI GROAZA,chiar daca pana azi si eu stiusem ca a murit domnisoara,intocmai ca celelalte surori ale sale,citind postfata romanului in care se spunea cate ceva despre viata ei,am vazut ca a fost casatorita cu un pastor.:|

oricum aceasta nu este problema mea,si pentru ca vorbeam de citate selectate mai sus,am sa impartasesc un scurt(extrem de scurt) fragment citit aici,care m-a bucurat mult sau cel putin m-a facut sa zambesc.

"Urasc cutezanta - acea cutezanta care aduce a obraznicie si a lipsa de sensibilitate; dar imi place curajul inimii puternice , fervoarea generozitatii."


Asa ca va las..pe voi sa trageti concluziile in urma lecturarii.
PS: Aa! Si in urma compararii subiectului dezvoltat in roman cu unele aspecte privind viata privata a autoarei,asemanarile cu o perioada a vietii sale in Belgia este evidenta.Se pare ca autoarea si-a creat,din nou un alter-ego,de data aceasta insa unul de sex masculin.Mie imi place ce-a iesit mai ales ca iubesc finalurile fericite.V-am pupat!