
N-am sa incep descrierea acestui roman prin a-mi exprima dezgustul resimtit in prima parte. Nu, desi as putea foarte bine sa numesc personajul principal ca fiind un pederast nesimtit si imputit, etern indragostit de pedofilie si tot ce inseamna ea. Dar uite ca tocmai am facut-o, nu? :)
Humbert este un tip cult. Desi n-am inteles cu exactitate, cred ca e elvetian. Dupa ce are, pe la 10 ani, un fel de pseuudoaventura cu o domnisoara de aceeasi varsta, la hotelul tatalui sau, neconcretizata insa, in nici un fel de materializare a sentimentelor unuia pentru celalalt, ramane marcat pentru intreaga viata de ceea ce el numeste "nimfeta" viselor sale. Tipul este, if you ask me [though nobody did], un pedofil ceva mai romantic decat media, desi dominat in continuare de necesitati fizice extrem de puternice.
Printr-o serie de circumstante, dupa un mariaj ratat cu o poloneza dolofana, care, probabil intr-un mod accidental, ajunge sa-l insele cu un rus, Humbert afla ca a primit, din America, o mostenire satisfacatoare, de la un unchi de existenta caruia cel mai probabil nu stia pana in momentl respectiv. Avand in vedere situatia sa matrimoniala, si luand in considerare conditia impusa de batranul care ii lasa mostenirea, respectiv obligativitatea ca H. sa traiasca in SUA, barbatul se hotaraste sa paraseasca Europa, fara nici un regret.
As vrea sa specific ceva. Inainte de toate, chiar daca toti suntem moralizatori si principiali, sau asa ne place sa credem, o sa fim dezgustati de multitudinea de fantezii aberante si abominabile prezentate intre paginile romanului. Asa credem. Dar uite ca am ajuns la momentul in care pot sa recunosc, cu mana pe inima, ca ceea ce am simtit pentru narator, mai ales in ultima parte a cartii, a fost nicidecum dispret sau scarba, ci pur si simplu mila si chiar o oarecare simpatie. El nu e, probabil, decat victima propriilor vise.. desi, daca privim situatia din perspectiva asta, tot el e fauritorul fanteziilor sale,si deci propriul lui calau.
Ca sa revin, insa, la ceea ce ziceam mai sus - ajuns in Statele Unite, Humbert se bucura de orele pe care le petrece in casa unei doamne care are o fetita, Lolita. Charlotte, mama nimfetei, nestiutoare si inocenta, nu-si da seama ca domnul extrem de cult [pentru ca da, Humbert era extrem de citit, scolit, elegant, cizelat, si..in alte cuvinte, orice altceva decat american nu] care priveste ore in sir de la fereastra lui nu o spioneaza pe ea, ci pe fiica-sa. Dolores Haze, zisa Dolly, zisa Lolita.. este o proasta. Nu stiu cat de mult imi pare rau sa zic asta, dar n-am mai intalnit personaj feminin de o idiotenie mai crasa, cu schimbari de comportament si de caracter atat de bruste, din moment in moment, si care sa lase absolut orice barbat fara cuvinte. In timpul unei tabere de vara, cat Humbert si Charlotte raman singuri in casa, barbatul afla de dragostea pasionala pe care o resimte femeia pentru el, astfel ca decide sa profite de aceasta sansa pentru a incheia un mariaj, care-l va binecuvanta cu placerea de a o invalui pe Lo in priviri galese si bolnave in fiecare zi. Humbert tinuse, insa, un jurnal, in care consemnase, cu infrigurare, in primele saptamani ale sederii sale in America, diverse detalii pasionale privind gleznele, jambele de culoarea piersicii, puful de pe spatele Lolitei, zambetul ei si gropitele care i se formau in obrajori - toate aceste descrieri se plimba rasturnat pe retina Charlottei, care descopera, intr-o zi, insemnarile, constatand, astfel, greseala enorma pe care o putuse face casatorindu-se cu un pederast sub acoperire.
Humbert vine acasa si o descopera pe nevasta-sa intr-o stare deplorabila, violenta si scriind cateva misive. Dupa ce chiar femeia ii dezvaluie secretul descoperit, H.H. incepe sa se gandeasca, relativ ingrijorat, la situatia lui. Soarta insa ii zambeste meschin, si, cateva minute mai tarziu, Charlotte este gasita calcata de un automobil, chiar in fata casei.
Disparitia mamei copilei ii descopera drumul lui Humbert. Asa ca se hotaraste sa ia fetita din tabara, sa poposeasca la un hotel, si sa-i marturiseasca ulterior ca Charlotte murise. Cu aceasta ocazie, insa, in cadrul unei conversatii care dureaza destul de mult, afla niste detalii relativ sordide cu privire la aventurile Lolitei din tabara. Astfel, Humbert, in postura mai noua de tata, se vede nevoit sa constate ca nimfeta pe care spera sa o posedeze doar si doar el era deja putin versata, initiata in arta amorului de catre un baiat naiv si timid, fiul proprietaresei taberei. Asa ca europeanul nu face nimic altceva decat sa profite de sansa care i se ofera, transformand-o pe Lo intr-un fel de metresa care-l va insoti pe intregul continent american in cursul celor doi ani zbuciumati de aventura.
Consemnarile zilelor respective sunt realizate de Humbert dintr-o inchisoare, astfel ca cititorul isi poate da seama inca din primele pagini ca intreaga poveste avea sa ia o turnura nu tocmai placuta. Ciudat e, insa, un singur lucru. In timp ce, in cadrul primei parti care mi-a inspirat o greata infioratoare, aproape ca-mi doream ca individul sa fie prins si torturat pentru dorintele sale zbuciumate, si pentru felul in care o supusese si sechestrase pe Lolita, ultimele pagini ma regasesc intr-o stare cel putin confuza. Mai ales ca sfarsitul lui nu e asa previzibil. Este, fara indoiala, condamnat pentru "first degree murder", dar NU pentru a fi ucis-o pe ea. Si, ce e si mai ciudat, e faptul ca de-abia dupa ce comite o crima, apar lucrurile la suprafata si intreaga lume descopera ca devotatul tata Humbert fusese doar un pedofil obsedat.
Problema e ca H.H. ajunge chiar sa o iubeasca pe Lolita. E, insa, destul de evident ca fata nu poate raspunde sentimentelor lui, desi duce lipsa, fara indoiala, de un intelect care sa o faca sa dezvolte vreun plan elaborat de evadare. Pana la urma, cu toata prostia ei crasa, si cu toate pasiunile ei stupide pentru reviste de cinema, vedete si Hollywood, ea poate fi considerata o victima. Razbunarea este, insa, dulce, si chiar daca ea nici macar nu o constientizeaza, fuga ei ii va aduce sfarsitul lui Humbert, la acel moment deja nebun dupa ea.
Lolita poate fi gasita si comandata de la Editura Polirom, la pretul de 28 lei si 20 bani, sau la Carturari.ro, in alta editie, la pretul de 23 lei si 95 de bani.








2 comentarii:
Nu pot sa cred ca ai scris pe site de cartea aia... O_O!
Chiar eram curioasa daca ai sa scrii despre Lolita. Eu am inceput sa o citesc luna trecuta, dar acum s-a cam depus praful pe ea. Ajunsesem la momentul in care s-au stabilit in Beardsley, dar eram deja dezgustata de modul in care descria "pasiunile" (daca le poti numi asa) Lolitei. Si uite asa am vazut filmul din 1997 si am aflat ca sfarsitul nu e chiar asa cum credeam eu (da, eram convinsa ca o va omori pe ea). Poate, totusi in viitorul apropiat am sa incerc sa o termin de citit.
Trimiteţi un comentariu